În România se taie trei hectare de pădure pe oră

Trei hectare de pădure în fiecare oră - atât se taie în România, astfel că suprafaţa forestieră despădurită în perioada 2010-2011 a fost de peste 280.000 de hectare, arată un studiu lansat, luni, de Greenpeace.

Mie imi trebuie 100 de ani sa cresc mare,
iar voi ma doboriti in 10 minute.

Conform www.antena3.ro,în urma defrişărilor, cele mai afectate judeţe sunt Suceava, Harghita, Argeş, Maramureş şi Cluj.

Astfel, organizaţia solicită ministrului Mediului şi Pădurilor, Rovana Plumb, să ia măsuri urgente pentru protejarea pădurilor.

În România, pădurile acoperă aproximativ 30% din suprafaţă, faţă de media ţărilor Uniunii Europene, care este de 42%, şi sunt concentrate în principal în zona montană.
"Studiul Greenpeace relevă că aproape jumătate, mai exact 48,95% din suprafeţele despădurite în perioada 2000-2011 se află în actualele arii protejate. Mai grav este faptul că sunt afectate chiar pădurile virgine, acestea fiind printre cele mai valoroase. În comparaţie cu alte ţări din Europa, unde suprafeţele rămase sunt mult mai mici, România are 218.500 de hectare de păduri virgine", a declarat Doina Danciu, coordonator de campanii Greenpeace România.

Fenomenul despăduririlor este foarte răspândit, în special în judeţele montane. De asemenea, în cazul în care au loc tăieri ilegale de arbori, este responsabilitatea autorităţilor să efectueze controale şi să aplice sancţiunile necesare - iar unde este cazul să întocmească dosare penale, potrivit Greenpeace.

O cercetare realizată de Greenpeace România arată că, în perioada 2009 - 2011, s-au înregistrat peste 30.000 de cazuri de tăieri ilegale de arbori, care s-au soldat cu sancţiuni - amenzi contravenţionale sau dosare penale - în funcţie de gravitatea faptei.

Cele mai multe cazuri de tăieri ilegale s-au înregistrat în judeţele Argeş (peste 6.000), Gorj (2.500), Prahova (peste 2.000), Bacău (aproape 2.000).

Cele mai puţine cazuri de tăieri ilegale s-au înregistrat în Giurgiu şi Teleorman, cu câte opt, respectiv 39 de cazuri, unde suprafaţa de pădure este semnificativ mai mică faţă de alte judeţe. 
Sursa:www.antena3.ro

Căprioare ucise de braconieri la Cârlibaba

Cinci căprioare au fost ucise de către autori necunoscuți însă, dintre care 3 femele gestante. Evenimentele s-au petrecut în cadrul Ocolulului Silvic Cârlibaba. Poliția are deja un cerc de suspecți care au fost dați în urmărire generală.

Conform cotidianului newsme.ro,cu ocazia verificărilor s-a stabilit că, au fost braconate un număr de 5 cervide, respectiv un mascul și 4 femele dintre care 3 erau gestante, faptă comisă pe fondul de vânătoare al Ocolul Silvic Cârlibaba, prejudiciul urmând a fi stabilit.

La fața locului a fost identificat un autoturism și mai multe butoaie din plastic, cu carne rezultată în urma tranșării animalelor și pe drumul ce face legătura între comuna Cârlibaba și herghelia ,,Lucina’’, un număr de trei tuburi metalice rezultate în urma folosirii pentru comiterea faptei, a armelor de foc.

De asemenea,  s-a stabilit   că a participant la braconaj  şi un alt autoturism de teren condus de T. Gabriel, de 24 ani din  orașul Borșa, judeţul  Maramureș.
              
În urma verificărilor în bazele de date, s-a stabilit că proprietarul acestui  autoturism este T. Istrate, de  49 ani,  iar proprietarul autoturismului găsit la faţa locului este  M. Dumitru, de 36 ani, ambii din orașul Borșa, judeţul  Maramureș.
                  
Autoturismul identificat la faţa locului a fost ridicat în vederea continuării cercetărilor și indisponibilizat în curtea Poliției Municipiului Cîmpulung Moldovenesc.
              
Din verificările efectuate în bazele de date, a rezultat faptul că cei trei nu sunt deţinători legali de arme/muniţie pentru vânătoare.             
              
În cauză s-a întocmit dosar penal  pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj. 

"M-am indragostit de fiul meu de 15 ani". Marturia unei mame lasa intreaga Anglie fara cuvinte

O femeie a socat intreaga Mare Britanie cu marturisirea facuta in fata unui judecator. Jane Riches a incercat sa-si justifice gestul cu o declaratie care i-a lasat pe cei din sala de judecata fara cuvinte.

“M-am indragostit de fiul meu de 15 ani. Am simtit o atractie teribila. Imi pare rau”, a spus Jane Riches in fata judecatorului.

Femeia este acuzata ca a intretinut relatii sexuale cu un minor, mai exact cu fiul ei adoptiv de 15 ani.

Jane a marturisit ca l-a sarutat cu pasiune, dar si ca a facut dragoste cu el de ziua lui de nastere.

Mama in varsta de 57 de ani a negat insa faptul ca ar fi intretinut realtii sexuale cu baiatul inainte ca el sa implineasca 16 ani. Tot ce a facut pana la acea varsta a fost doar sa il sarute.

“M-am indragostit de el. Nu mi-am dat seama cand s-a intamplat. Si el a ajuns sa ma iubeasca. Nu am facut dragoste decat in ziua in care a implint 16 ani. Stiu ca am gresit”, a declarat femeia in instanta.

Femeia a fost eliberata pe cautiune si isi astepta sentinta.

Sursa:stirileprotv.ro

VICTOR PONTA PREMIER DESEMNAT

  Noul premier desemnat, Victor Ponta, devine, la 40 de ani , cel mai tânăr prim-ministru din istoria post-decembristă a României. De profesie procuror, Ponta a fost promovat în politică şi în PSD de fostul premier Adrian Năstase care l-a numit preşedinte al TSD. A fost ministru în două guverne (Năstase şi Boc 1), iar din februarie 2010, preşedinte al PSD.

După ce guvernul Mihai Răzvan Ungureanu a căzut prin votul Parlamentului, care a aprobat moţiunea de cenzură a USL.

La 40 de ani , Victor Ponta nu e chiar o noutate în politică. 

Fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 până în 1998, iar apoi procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie - Secţia de Anticorupţie, Urmărire Penală şi Criminalistică; specializat în domeniul infracţiunilor economico - financiare , Ponta a fost numit în 2000 coordonator al Biroului de Combatere a Spalarii Banilor, pentru ca din aprilie 2001 să fie numit de premierul de atunci, Adrian Năstase, Secretar de Stat, Şeful Corpului de Control al Guvernului. În martie 2004 era Ministru Delegat pentru Controlul Implementării Programelor cu Finanţare Internaţională şi Urmărirea Aplicării Acquis-ului Comunitar. În 2008, Victor Ponta a revenit la Palatul Victoria într-o funcţie pe care a omis-o să o treacă în CV-ul său de pe site-ul Camerei Deputaţilor. Cea de ministru pentru relaţia cu Parlamentul în primul guvern Boc PDL-PSD.

Drum dezastruos de la Ciocanesti la Carlibaba si mai departe spre Pasul Prislop

Bătaie de joc la adresa şoferilor din zona de munte a judeţului Suceava, dar şi a celor care tranzitează aceste drumuri. Chiar dacă în acte apar cu denumirea de drumuri naţionale, şoselele care fac legătura între Vatra Dornei şi Cârlibaba, respectiv Iacobeni - pasul Prislop reprezintă în realitate un afront adus plătitorilor de taxe, impozite şi rovignete. Nici cel mai îndemânatec şofer nu ar fi în stare să ocolească gropile din asfalt, iar viteza de circulaţie mai mare de 30 km/h este echivalentă cu o vizită la un service auto. Cel mai bine ştiu asta oamenii locului, puşi în situaţia de a circula zilnic printre cratere în plin secol al autostrăzilor.

Sursa Foto:Monitorul de Suceava

Aşa se face că un drum prin zonele amintite se parcurge într-un interval dublu sau chiar triplu faţă de ceea ce ar fi normal. Şi tot pe acele drumuri, Bucovina îşi invită turiştii să-i calce pragul. Cu o aşa reclamă este clar că recomandările vor fi dintre cele mai nefavorabile. Fireşte, autorităţile care trebuie să se ocupe de asfaltări şi de gestionarea banului public au explicaţii. Justificări de care plătitorii zecilor de taxe din România şi implicit din judeţul Suceava s-au săturat până peste cap.

Responsabilitatea pentru Drumul Naţional 17B care leagă municipiul Vatra Dornei de oraşul Broşteni revine Secţiei de Drumuri Naţionale Câmpulung Moldovenesc. Florin Anechiti, directorul acestei instituţii, spune că muncitorii s-au apucat deja de decapat, iar „dacă vremea ne permite ne apucăm de treabă”. Întrebat de ce lucrările nu s-au derulat până în prezent, Anechiti a găsit şi scuza perfectă: primăvara a venit târziu. „Vrem să terminăm în ritm rapid, dar totul depinde de furnizori şi vreme”, a declarat şeful SDN Câmpulung Moldovenesc.
Shapir Structures, o firmă israeliană care-şi bate joc de români
În ceea ce priveşte DN 18, drumul care pleacă din Iacobeni şi merge prin Ciocăneşti şi Cârlibaba pentru a face legătura cu judeţul Maramureş, situaţia este de-a dreptul dezastruoasă. Gropile din asfalt există de aproape doi ani, dar în iarna care tocmai a trecut s-au „desăvârşit”. Shapir Structures, firma israeliană care a câştigat licitaţia pentru reabilitarea acestei secţiuni de drum, trebuia să se apuce de lucru din septembrie 2011, când i-a fost predată administrarea de către Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri (DRDP) Iaşi.
În mai bine de jumătate de an, singura „realizare” a celor de la Shapir Structures a fost aceea că nu au făcut absolut nimic. Nu miră pe nimeni că drumul arată acum ca după bombardament, dar chiar şi aşa directorul DRDP Iaşi, Dănuţ Pilă, spune că nu are ce să le reproşeze israelienilor.

„Firma avea obligaţia să asigure şi întreţinerea şi deszăpezirea pentru ca circulaţia să se deruleze în condiţii de securitate”, a spus Pilă. Acelaşi director al DRDP Iaşi recunoaşte însă că firma israeliană nu a primit nici un ban pentru întreţinerea drumului care trece prin Ciocăneşti şi Cârlibaba şi asta pentru simplul fapt că „nu a prezentat spre decontare nici un deviz de lucrări”.

Dănuţ Pilă este convins însă că situaţia se va schimba radical în scurt timp. „În săptămâna dinainte de Paşte firma israeliană trebuia să înceapă lucrările la Drumul Naţional 18, iar după Paşte să intre în forţă la lucru. Acest drum este de o importanţă deosebită atât pentru Moldova, cât şi pentru Maramureş”, a concluzionat directorul DRDP Iaşi.

Citeşte mai mult pe Monitorul de Suceava!

,,Eroare judiciara in favoarea comunei Sant"in folosul obtinerii suprafetei de padure din Dosul Stanisoarei de pe raza comunei Carlibaba

  Cu o saptamina in urma primarul comunei Şanţ Cornel Moisil a facut o serie de  afirmatii în presa scrisă(locala) şi la radio,cu  care se lăuda că  in sfirsit după şase ani de procese a reuşit să obţină pădurea din „Dosul Stânişoarei” aflată pe raza localităţii Cârlibaba în suprafaţă destul de frumusica de vreo 4.630 ha. 
 Conform declaratiei domnului Galatan Valentin secretar U.C.G.N(intre anii 1996-2009)cotidianului Bistritian Rasunetul,aceasta pădure situată pe raza localităţii Cârlibaba Noua nu a fost niciodată în posesia comunei Şanţ, în perioada desfiinţarii Regimentului II de graniţă Năsăudean din perioada 1851 şi până în anul 1948.
 Cu toate că reprezentanţii comunei Şanţ semnează  in actul numit „Învoire” din anul 1851 iar mai târziu „Instrumentul fundaţional”, în perioada menţionată,au căutat prin toate mijloacele ilegale să intre în posesia acestei suprafeţe de pădure, însă au pierdut de fiecare dată procesele în instanţele vremii.
   După revoluţie, prin folosirea unor tertipuri mai puţin ortodoxe, folosindu-se de falsuri pentru a induce în eroare instanţele judecatoresti şi pe cei chemaţi să apere legalitatea proceselor dintre - comuna Şanţ şi Prefectura Suceava şi ulterior Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene, au reuşit să dobândească terenuri inpadurite  în întregime, deziderat nerealizat timp de o 100 ani.
Dar iată faptele în succesiunea lor.
După desfiinţarea Regimentului II de graniţă românesc din Ardeal cu sediul la Năsăud în anul 1851 alături de celelalte comune foste grănicereşti, imensele fonduri acumulate de regiment, prin munca şi strădania familiilor de grăniceri au fost temporar preluate de către stat ungar. Urmare a acestui act, multe minţi luminate din acea perioadă au insistat pe lângă Curtea imperială de la Viena ca aceste fonduri să rămână în proprietatea grănicerilor ca bunuri indivize pentru a fi utilizate în scopuri nobile, pentru învăţământ, cultură, ajutorarea elevilor nevoiaşi, acordarea de burse pentru elevi şi studenţi. Datorită acestui crez nobil prin „Învoirea” din anul 1851 reprezentanţii tuturor celor 44 de comune au căzut de acord ca averea constituită în fonduri să nu se împartă pe comune, ci să fie administrate în comun urmând ca veniturile obţinute să fie utilizate în scopurile menţionate.
Lupta dusă de urmaşii grănicerilor pentru a obţine de la Curtea din Viena aceste fonduri a fost dusă cu succes, cel mai remarcabil şi insistent dintre aceştia fiind Vasile Naşcu, învăţător din Feldru. Demersurile acestuia prin memorii şi audienţe la împărat şi la alţi demnitari au determinat în ultimă instanţă acceptarea de către autorităţile vremii a rămânerii fondurilor (de monture şi de provente) în folosul tuturor grănicerilor, inclusiv a pădurii „Dosul Stânişoarei”.
Adoptarea „Instrumentului fundaţional” (statut) semnat de reprezentanţii tuturor celor 44 de comune (printre care şi comuna Şanţ) constituie actul fundamental prin care aceştia şi-au exprimat acordul ca fondurile respective să nu se fărâmiţeze, ci să fie utilizate în scopurile prevăzute în statut şi să nu ia altă destinaţie. Prin parafarea şi aprobarea acestui act de către Curtea de la Viena, fondurile primesc noi denumiri şi anume: Fondul de monture devine „Fondul de stipendii” (burse) iar Fondul de provente devine „Fondul central şcolar” (scolastic).
După aprobarea „Instrumentului fundaţional” în anul 1865 s-a înfiinţat „Administraţia fondurilor grănicereşti năsăudene” o asociaţie cu personalitate juridică de drept privat care a funcţionat până în anul 1958 când a fost lichidată de autoritatea comunistă, iar proprietăţile pe care le poseda au fost preluate de către stat ca urmare a Legii nr.14/1948 prin care s-a aprobat noua Constituţie a ţării.
În cele ce urmează voi face referire la o situaţie puţin aparte şi anume, nemulţumirea permanentă a comunei Şanţ (Rodna Nouă) faţă de consensul general privând proprietăţile indivize ce aparţineau Fondului de stipendii. Această nemulţumire s-a manifestat în mod deosebit în legătură cu pădurea din „Dosul Stânişoarei” de pe raza comunei Cârlibaba Nouă, ce se învecinează cu păşunea ce au primit-o ca proprietate în muntele „Stânişoara”.
Prin împrejurări ce le-au fost favorabile într-o perioadă de timp, când la Rodna Veche, funcţiona Judecătoria de pace şi Biroul cărţilor funciare, iar la aceste două instituţii lucrau şi cetăţeni ai comunei Şanţ, s-a ajuns la o situaţie cel puţin bizară în legătură cu proprietatea asupra pădurii. Aceşti funcţionari originari din Şanţ mistifică adevărul real şi înregistrează în cartea funciară ca proprietar şi comuna Şanţ, alături de Fondul de stipendii, fără a se menţiona însă cota tabulară ce revine fiecărui proprietar.
Mai târziu în anul 1873, după patru ani de la această mistificare, cuprinşi probabil de teamă trec în carte funciară nr.113 cotele de 1/3 pentru comuna Şanţ şi 2/3 pentru Fondul de stipendii, fără a invoca vreun act juridic translativ de proprietate, cum era firesc.
Ulterior comuna Şanţ în mod continuu au atacat în justiţie fondurile grănicereşti precum şi alte comune grănicereşti urmărind însuşirea diferenţei de proprietate tabulară, respectiv cele două treimi ale asociaţiei grănicereşti, făcând tot felul de reclamaţii, inclusiv la ministrul Tizza Kalaman în anul 1880 şi la căpitănia Districtului năsăudean.
În acest mod în perioada 1880-1935 au fost declanşate numeroase procese la toate instanţele de judecată, inclusiv la Curtea de Apel Cluj, procese în care s-au dat soluţii în defavoarea comunei Şanţ, recunoscându-se că Fondul de stipendii deţine cota de 2/3 părţi din pădurea „Dosul Stânişoarei”, iar comuna Şanţ cota de 1/3 părţi.
 Conform sursei mai sus mentionate,documentele existente la dosarele instanţelor vremii  demonstreaza indubitabil că localitatea Şanţ nu a deţinut niciodată în posesie şi proprietate efectivă în cei 100 de ani de existenţă a fondurilor grănicereşti nici măcar cota de 1/3 părţi înscrisă abuziv de funcţionarii şănţeni.
Sursa  enumeră spre edificarea cititorilor următoarele documente:
- decizia Tribunalului Bistriţa din 8 decembrie 1880 prin care comuna Şanţ a solicitat sechestrarea pădurii deţinută de fonduri, intervenţie ce a fost respinsă prin sentinţa nr.5822/1880;
- raportul nr.57/1914 a prefectului Pop Simion descrie evoluţia înscrierilor în cartea funciară privind muntele Stânişoarei (care reprezintă golul de pădure cu păşune şi perdea de protecţie, proprietatea comunei Şanţ) şi „Dosul Stânişoarei” care reprezintă numai pădurea, în care s-a arătat că, comuna Rodna Nouă (Şanţ) nu are dreptul la pădurea respectivă fiind proprietatea fondurilor din anul 1851;
- decizia Tribunalului Bistriţa dată în procesul declanşat în anul 1911, continuat până în anul 1915, după care s-a suspendat pentru ca Şanţul să facă dovada actelor juridice prin care s-a înscris cu cota de 1/3 părţi în cartea funciară. Întru-cât până în anul 1935 nu au putut prezenta astfel de acte, pădurea din „Dosul Stânişoarei” a rămas în continuare în posesia şi proprietatea unică a asociaţiei grănicereşti, care a exploatat-o până la naţionalizare;
- adresa Regiunii Silvice Bistriţa nr.454/29.01.1924 prin care se certifică că în perioada 1851-1924 pădurea din „Dosul Stânişoarei” s-a aflat în proprietatea şi folosinţa Fondului de stipendii din Năsăud, iar veniturile din exploatarea şi arendarea acestei păduri au fost date fondurilor în vederea acordării de burse;
- harta cadastrală a comunei Cârlibaba Nouă din anul 1926 unde se arată distinct numerele topografice ale pădurii cu specificarea că „numele şi posesorul de pământ” este Fondul Central Şcolar şi de Stipendii din Districtul Năsăud;
- decizia Judecătoriei Bistriţa din 29 aprilie 1916 dată în dosarul în care comuna Şanţ reclamă fondurile pentru recunoaşterea dreptului de proprietatea şi darea în posesie a cotei de 2/3 din CF nr.113 dispune ieşirea din indiviziune a cotei de 1/3 a reclamantei şi se respinge cererea referitoare la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra cotei de 2/3 din CF nr.113. În această decizie se mai precizează că s-au mai dat soluţii prin sentinţa Tribunalului Bistriţa nr.7234/1914 prin care s-a respins acţiunea reclamantei Şanţ cu acelaşi obiect, precizare foarte importantă;
- decizia Curţii de Apel Cluj nr.26/1915 ce confirmă sentinţa Tribunalului Bistriţa amintită mai sus, reprezintă hotărâri judecătoreşti care au autoritate de lucru judecat;
- memoriul nr.418/1932 al Administraţiei fondurilor grănicereşti prin care se descrie cu lux de amănunte toată evoluţia istorică a litigiului dintre comuna Rodna Nouă (Şanţ) şi fondurile grănicereşti. Din acest document rezultă fără dubii şicanarea permanentă, prin procese repetate contra fondurilor grănicereşti, de către comuna Şanţ;
- Tribunalul Bistriţa în anul 1932 confirmă că procesul intentat de comuna Rodna Nouă (Şanţ) contra fondurilor pentru recunoaşterea dreptului de proprietate, din anul 1915, a fost stins (perimat) pentru că după suspendarea lui părţile nu au mai cerut repunerea pe rol, rămânând în continuare aceeaşi situaţie de carte funciară.
Consiliul local Şanţ în şedinţa din august 1937 solicită Fondurilor de stipendii ca din cota de 1/3 din exploatarea pădurii din „Dosul Stânişoarei” să li se acorde şi lor un ajutor. Prin acest document comuna Şanţ recunoaşte dreptul de proprietate al Fondurilor grănicereşti asupra cotei de 2/3 părţi şi că numai cota de 1/3 părţi înscrisă în CF nr.113 constituie proprietatea comunei.
Ce alt act poate elucida mai clar că această comună nu a fost niciodată proprietara cotei de 2/3 din CF nr.113, aşa cum s-a pretins după revoluţie de către noua conducere a comunei;
- procesul-verbal din anul 1950 al adunării generale al fondurilor grănicereşti din care rezultă că proprietar al pădurii din „Dosul Stânişoarei” este Fondul de Stipendii până la naţionalizare;
- certificatul nr.85/2000 eliberat de Arhivele Naţionale - Filiala Bistriţa confirmă proprietatea Fondurilor grănicereşti asupra numerelor topografice cu suprafeţele aferente şi localizarea lor în „Dosul Stânişoarei”, certificat emis pe baza amenajamentului silvic din anul 1935. Din amenajamentul silvic rezultă cu certitudine căci comuna Şanţ nu era recunoscută ca proprietară de organele silvice şi nici posesoarea acestei păduri;
- certificatul nr.189/2001 eliberat de Arhivele Naţionale - Filiala Bistriţa în care se arată că sediile ocoalelor silvice, brigăzile silvice şi cabanele de vânătoare din Cârlibaba şi „Dosul Stânişoarei” sunt proprietatea Fondului Central şi de Stipendii din Năsăud. Întrebare: cum se puteau construi aceste proprietăţi pe alt teren decât al proprietarului de drept şi de fapt care era Fondul Central Şcolar;
- documentaţia privind suprapunerea planşelor cadastrale ale comunei Cârlibaba Nouă peste hărţile silvice ale UP III Deaca şi UP IV Gândacul din Ocolul Silvic Iacobeni şi UP I pentru Rotunda din Ocolul Silvic Cârlibaba, documentaţie întocmită în anul 2001, unde este trecut ca proprietar Fondul de Stipendii;
- adresa Direcţiei Silvice Suceava nr.289/2003 în care se arată că Şanţul nu a figurat în documentele silvice ca proprietar al pădurii „Dosul stânişoare”;
- studiul lui Iosif Jivan fost judecător la Tribunalul Dej, care susţine de asemenea că în perioada 1873-1938, pe bază de documente certe (sentinţe, încheieri ale instanţelor de judecată) că în cartea funciară nr.113 a comunei Şanţ s-a regăsit mereu cu aceeaşi cotă de 1/3 părţi, iar Fondul de Stipendii cu 2/3 părţi;
- în Amenajamentul silvic a Marii Unităţi Forestiere Suceava, întocmit în anul 1948 se precizează că pădurea din „Dosul Stânişoarei” a fost preluată de stat de la Fondul de Stipendii şi nu de la comuna Şanţ. Amenajamentul silvic constituie în accepţia legiuitorului, conform Legii nr.1/2000 şi a Legii nr.26/1966 înscris doveditor pentru constatarea proprietăţi;
- darea de seamă din anul 1953 a Administraţiei Fondurilor Grănicereşti, ultima înainte de desfiinţare, confirmă că veniturile obţinute din exploatarea pădurii din „Dosul Stânişoarei” au alimentat sursele financiare ale fondurilor pentru realizarea obiectivelor prevăzute în statut, respectiv pentru plata burselor şcolare;
- aceeaşi situaţie rezultă şi din adresa Regiunii Silvice Bistriţa cu nr.454/1924, respectiv că toate veniturile din vânzarea lemnului s-au dat acestor fonduri urmare a exploatării pădurii amintite;
- adresa nr.57/1949 prin care se precizează de asemenea că veniturile din exploatarea pădurii din „Dosul Stânişoarei” au alimentat bugetul fondurilor;
Istoricul litigiilor dintre comuna Şanţ şi Fondurile Grănicereşti privind pădurea din „Dosul Stânişoarei”, expus mai sus, confirmă eşecul comunei Şanţ, pe parcursul a 100 de ani, de a deveni unica proprietară asupra pădurii din „Dosul Stânişoarei”, respectiv şi asupra cotei de 2/3 din CF nr.113 - proprietatea fondurilor grănicereşti.

Ce s-a întâmplat cu pădurea din „Dosul Stânişoarei” după anul 1989 şi cu ce se laudă primarul din Şanţ ca fiind „cea mai mare realizare a mandatului său”.
După adoptarea Legii nr.1/2000 referitoarea la restituirea proprietăţilor silvice comuna Şanţ a depus cerere de restituirea întregii suprafeţe de pădure, inclusiv a cotei de 2/3 părţi, proprietatea Fondurilor grănicereşti.
Comisia Judeţeană Suceava a admis în parte cererea, reconstituind dreptul de proprietate numai asupra cotei de 1/3 părţi, aşa cum s-a consemnat în documentele de arhivă, invocate mai sus.
În hotărârea comisiei s-a precizat că restul cotei de 2/3 părţi a aparţinut în proprietate Fondurilor grănicereşti năsăudene, fapt pentru care s-a respins cererea comunei Şanţ făcută în acest sens.
Primarul comunei Şanţ a formulat plângere la Judecătoria Vatra Dornei (dosarul nr.1059/2002), susţinând că proprietatea a aparţinut în întregime comunei Şanţ, contra evidenţei istorice, obţinând în final anularea hotărârilor Comisiei Judeţene şi reconstituirea în întregime a dreptului de proprietate asupra pădurii „Dosul Stânişoarei”.
Pe ce s-a bazat această eroare judiciară:
- cărţile funciare ale comunei Cârlibaba Nouă au dispărut în timpul celui de-al doilea război mondial, printre care şi cartea funciară nr.113 ce interesa în speţă ce nu a putut fi depusă la dosar, deşi era esenţială în soluţionarea corectă a dosarului ;
- comuna Şanţ profitând de acest fapt, a prezentat o copie (conţinând 2 file) a unui aşa-zis „registru-extras de CF” eliberat de O.C.O.T. Suceava, care ar fi fost întocmit pe baza cărţii funciare originale. În registru sunt consemnate cele 63 numere topografice ale pădurii, după care era menţionat textul „comuna Rodna-Nouă” (fără a se preciza dacă este vorba de „proprietar” sau de unitatea administrativă pe teritoriul căreia era amplasată la cea dată pădurea).
În instanţă s-a susţinut că acesta reprezintă un „extras CF nr.113” iar judecătorul necunoscător al sistemului de carte funciară, a confundat registrul cu extrasul de CF şi a data câştig de cauză comunei Şanţ.
Mai mult, ulterior într-un dosar din anul 2006 al Judecătoriei Vatra Dornei, primarul a prezentat „un act nou” de data aceasta denumit „extras de carte funciară nr.113”.
Aşa-zisul „extras” în loc să fie întocmit şi eliberat de către Biroul de carte funciară Vatra Dornei, s-a apelat la un particular – Gheorghiu Adrian din Câmpulung Moldovenesc – care folosindu-se de un formular de carte funciară-tip prezintă drept unic proprietar al pădurii – comuna Şanţ (Rodna-Nouă).

Acum a sosit momentul adevărului !!!
În anul 2011 a fost descoperit de către urmaşa de drept a fostei Administraţii grănicereşti - Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene - la Filiala Arhivelor Statului Bistriţa un exemplar al adevăratei Cărţi funciare nr.113 Cârlibaba Nouă care răstoarnă toate susţinerile comunei Şanţ privitoare la proprietatea pădurii.

În această carte funciară – valabilă şi în prezent, dreptul de proprietate asupra pădurii „Dosul Stânişoarei” este înscris în felul următor:
- Administraţia fondurilor şcolare de stipendii din Districtul Năsăudului – 2/3 părţi;
- Comuna Şanţ – 1/3 părţi.
Prefectura Suceava a declanşat un proces de revizuire a sentinţei civile nr.841/2002 a Judecătoriei Vatra Dornei, pe baza adevăratului CF nr.113 depus la noul dosar, ce se desfăşoară la Braşov.
Eroarea judiciară a Judecătoriei Vatra Dornei se va îndrepta cu siguranţă, iar Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene va putea redobândi această avere, cu efectul dublării numărului de burse acordate elevilor şi studenţilor proveniţi din cele 44 comune grănicereşti.
Sursa doreste ca cititorii sa fie informati că în anul şcolar şi universitar 2011/2012 U.C.G.N. acordă un număr de 44 burse pentru elevi şi un număr de12 burse pentru studenţi.
În opinia noastră se pune problema în continuare şi a tragerii la răspundere penală şi morală, a celor ce au provocat această gravă eroare judiciară şi au prejudiciat pe cei 120 de elevi şi studenţi nevoiaşi a căror cereri depuse la uniune nu au putut fi onorate din lipsă de fonduri băneşti.
Pentru edificarea cititorilor asupra adevăraţilor proprietari tabulari ai pădurii, redăm în copie Carte funciară nr.113 şi cea întocmită de „expertul Gheorghiu Adrian”.



Klic pe imagine pentru a o marii!
                    ^

Invierea Domnului sa fie un moment de pace si iertare pentru toti!

   Pastele este una dintre cele mai mari sarbatori  de peste an cand ne oprim putin din agitatia vietii de zi cu zi si ne privim sufletele. Ne amintim si meditam la cuvinte precum: credinta, speranta, lumina, iertare, incredere, rabdare.
Ne gandim la un sens al vietii si la un nou inceput. Ne propunem sa fim mai buni si mai ingaduitori cu semenii nostri. Sa le acordam mai multa atentie. Sa le umplem viata de bucurie si sa-i sprijinim sa-si indeplineasca dorintele. Reunim intreaga familie, ne jucam cu copii nostri, ne vizitam prietenii, facem planuri de vacanta.
    Sfanta Sarbatoare a Pastelui sa va aduca voua si celor dragi sanatate, pace si liniste, sa va lumineze sufletul si viata, ocrotindu-va casele,
iar Iepurasul sa va puna pe masa un cos mare cu cozonac, vin, oua rosii si multe bomboane de ciocolata!

Drumul Crucii si cele paisprezece opriri

    Ierusalimul si evlavia crestinilor

  Intr-un mod cu totul aparte la Ierusalim popasurile Mintuitorului nostru Iisus Cristos,actualizeza neintrerupt timpul ultimelor zile din viata pamanteasca a Mantuitorului. Începand cu Duminica Floriilor deopotriva slujbele si procesiunile crestine urca in frumusete si intensitate pana la cea mai mare sarbatoare a Crestinatatii, si anume Învierea Domnului. Cu toate ca atentia crestinismului se indreapta cu precadere spre Minunea Coborarii Sfintei Lumini, miezul dramatic al Saptamanii Patimilor ramane procesiunea Drumul Crucii. Ea reconstituie ultimul drum al Mantuitorului parcurs sub povara crucii, de la locul judecatii nedrepte din Pretoriu pana la locul rastignirii de pe muntele Golgota.

Se stie că Drumul Crucii si popasurile sale sint extrem de populare în rândul crestinilor catolici şi celor protestanţi. Aproape că nu există biserică catolică în care să nu fie o reprezentare a Drumului Crucii, în timp ce iconografia ortodoxă este extrem de rezervată pe această temă. La Ierusalim însă, şi ortodocşii, fie ei pelerini plini de evlavie sau simpli turişti, au două obiective majore în interiorul Sfintei Cetăţi: Biserica Sfântului Mormânt şi „Via Dolorosa” cu cele 14 popasuri ale sale. Aceasta pentru că la Ierusalim Drumul Crucii nu este numai un prilej de rugăciune şi rememorare a pătimirii Domnului, ci şi o întoarcere în timp şi o incursiune în spaţiul în care această pătimire a avut loc propriu-zis.

Denumirea de „Via Dolorosa” este relativ recentă, iar ruta parcursă s-a schimbat de-a lungul secolelor de mai multe ori. Traseul care se practică în zilele noastre, lung de circa 1 km, este însă cel din perioada bizantină şi, cu toate „sistematizările” pe care oraşul le-a suferit de-a lungul secolelor, este foarte apropiat de drumul pe care l-a făcut Hristos în Vinerea Mare de la Pretoriu până la Golgota.

Pelerinajul pe Drumul Crucii în Vinerea Mare se regăseşte între ceremoniile organizate de Bisericile Crestine din  Ierusalimului înainte de Sfintul Paşte, alături de slujba de la Capela Înălţării, de procesiunea la Mormântul lui Lazăr, de slujba de la „Locul Botezului” de la Iordan sau de ceremonia „Spălării picioarelor”.

 Credinciosii merg în linişte într-o ordine desăvârşită, cu opriri disciplinate, cântând atunci când trebuia sau ascultând nemişcaţi citirile din Sfânta Evanghelie,

Se consideră că Drumul Crucii începe cu Pretoriul sau Fortăreaţa Antonia care era aşezată în colţul de  nord-vest al Templului şi era sediul garnizoanei romane şi reşedinţa guvernatorului pe timpul sărbătorilor iudaice. Pretoriul a fost însă distrus în anul 70 din ordinul lui Titus, odată cu Templul. În curtea lui interioară „pardosită cu pietre” din care s-a păstrat o parte până astăzi, s-a desfăşurat judecata publică a lui Hristos de către Pilat şi tot aici a avut loc apoi biciuirea, încoronarea cu spini şi batjocorirea Domnului.Crestinii Ortodocsi au aici un sfint locas numit Biserica Invierii,iar cei Catolici biserica numită „a condamnării”, o alta „a biciuirii” şi cea cunoscută drept „Ecce homo”.

Temniţa unde a fost închis Mântuitorul aparţine însă Patriarhiei Ierusalimului. În temniţă se pot vedea până astăzi atât locul unde a stat Hristos cât şi celula în care fusese închis Baraba. De la temniţă porneşte procesiunea ortodoxă pe Drumul Crucii în Vinerea Mare.

   Ca un inainte mergator al pelerinilor Mintuitorul insusi cheama mereu firea noastra neputinciosa spre urmarea lui, spre nadejdea invierii zicand:

-„Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa ma urmeze pe Mine” (Luca 9, 23).

,,Drumul Crucii” devine mai mult decat o frumoasa procesiune care invesmanteaza Ierusalimul,ci devine un mod de a ne trai viata alaturi de Hristos,de a urma chemarea Lui de pretutindeni. Este, dupa cum putem vedea, un element de legatura intre oameni si Dumnezeu, o cale demna de urmat care ne conduce totdeauna spre biruinta. În acest sens, drumul crucii imbraca nenumarate semnificatii, materiale si spirituale, o cale de unire in interiorul familiei, in interiorul comunitatilor si poate in intreaga suflare. De asemenea, ar putea fi parcursul unui gand care urca prin sudoare spre implinirea unei lucrari bune si mantuitoare...

Cele paisprezece statii ale Drumului Crucii marcheaza cate o oprire a Mantuitorului sub povara Crucii

Statia I (Condamnarea la moarte)

Statia II (Punerea Crucii pe umerii Domnului)

Statia III (Prima cadere sub povara Crucii)

Statia IV ( Mantuitorul se intalneste cu Sfanta Sa Maica)

Statia V (Intalnirea cu Simon Cirineanul)

Statia VI (Intalnirea Domnului cu Veronica)

Statia VII (Iisus cade a doua oara sub povara crucii)

Statia VIII (Intalnirea Domnului cu fiicele Ierusalimului care plangeau)

Statia IX (Iisus cade a treia oara sub povara crucii)

Statia X (Iisus este dezbracat de hainele Sale)

Statia XI (Iisus este pironit pe cruce)

Statia XII (Iisus moare pe cruce)

Statia XIII (Coborarea Domnului de pe cruce)

Statia XIV (Punerea Domnului in mormant)

Statia XV (Invierea)

iv>